I. Tu n-ai la uşa ta zăvor, Nici lacăt n-ai la tindă, Tu n-ai la uşa ta zăvor. Când eu, ca hoţii, mă strecor, Şi bietul suflet călător, La pragul tău colindă. Tu mă auzi şi mă-nţelegi. Şi-acelaşi vis ne poartă,

Și-l strânge de mijloc Topindu-i puterea! Și codrul se-ndoaie; Și-l biruie vântul Râzând îl sugrumă Și-i rupe veștmântul Și părul i-l smulge Și-n văi îl aruncă. Un țipăt răsare Pe deal și pe luncă; Grăbitele păsări Cu vuiet aleargă Și norii vin stoluri Pe-ntinderea largă De spaimă s-ascunde Pârâul sub gheață - Și regele codru,

Octavian Goga Coboară toamna Coboară toamna-ncet din slavă, Năframa galbenă-i răsare Şi peste vârfuri de dumbravă Îi flutură departe-n zare. Atât de jalnic geme vântul, Cum s-a pornit acum să zboare, Pare c-a prins în drum cuvântul Unei neveste care moare. Pe urma lui un plâns se-mparte Şi-n taina codrului străbate,
Versuri PăRăSIţI de Octavian Goga: Stinsă-i para lumânării / De pe lespedea de piatră, / Şi bătrânii, bieţi, alături / Tot mai stau, uita..
Versuri Toamnă. -. Ștefan Octavian Iosif. Te-nfiorezi de tristele-i poveşti.. De fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geamuri,. Întregi şi nopţi întregi, necontenit. De bocet, şi de vaiet, şi blesteme! Ce vac senin fusese până ieri!. Dormea, dar s-a trezit..
Şi câmpuri de mătasă; La noi atâţia fluturi sunt, Şi-atâta jale-n casă. Privighetori din alte ţări Vin doina să ne-asculte; La noi sunt cântece şi flori Şi lacrimi multe, multe.. Pe boltă, sus, e mai aprins, La noi, bătrânul soare, De când pe plaiurile noastre Nu pentru noi răsare.. La noi de jale povestesc A codrilor desişuri,
Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge? Apusul işi întoarce cirezile prin sânge. O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut --Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut. Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o dată S-aplec la sărutare o frunte vinovată Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă
Descarca referate Doina de octabian goga referate pentru toate materiile, de nota 10. Home; Referate. Romana (3354) Biologie (1050) Octavian Goga: Oltul Considerata capodopera a creatiei în versuri a lui Goga,
De pe vârful şurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă. De viforniţa păgână Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna fântânii. Îl ascult şi simt sub gene Cum o lacrimă-mi învie: Ni s-aseamănă povestea, Pui golaş de ciocârlie. Adăugat de: ALapis. vezi mai multe poezii de: Octavian Goga Iw3OMn.
  • j9121210m7.pages.dev/769
  • j9121210m7.pages.dev/188
  • j9121210m7.pages.dev/655
  • j9121210m7.pages.dev/995
  • j9121210m7.pages.dev/431
  • j9121210m7.pages.dev/989
  • j9121210m7.pages.dev/883
  • j9121210m7.pages.dev/818
  • j9121210m7.pages.dev/379
  • j9121210m7.pages.dev/481
  • j9121210m7.pages.dev/314
  • j9121210m7.pages.dev/481
  • j9121210m7.pages.dev/705
  • j9121210m7.pages.dev/555
  • j9121210m7.pages.dev/723

    • toamna de octavian goga versuri